Adevărata bogăţie

Lumea în care trăim este plină de surprize. Parcă, din ce în ce mai multe, sunt mai nefericite. Dacă până de curând eram marcaţi de o dramă din Bucureşti, acum suntem impresionaţi de alta din Paris. Urmărind canalele de comunicare în masă parcă ne prinde o îngrijorare.
Pentru a scăpa de această stare suntem gata să facem ceva. Pentru mulţi tentaţia este să se cufunde în ceea ce se pricep mai bine. De obicei, ne prindem mai adânc în lucrări la serviciu sau acasă. Acestea ne mai relaxează, vâzând că poate fi şi câte ceva bun. Ne umple de bucurie că ne făurim bunăstarea cu fiecare activitate. Atât de mult ne animăm uneori, încât nici bucuria lucrului bine făcut, nu avem timp să o mai trăim. Ne prinde grija unde sau cum vom depozita noile valori adunate. Furia aceasta către cele lumeşti ne aduce să fim chiar robiţi de ele. Această stare ne aduce să conştientizăm că nici aceasta nu este o soluţie.
Impresionant este că situaţia noastră a fost prezisă şi de către filozofi, precum Oswald Spengler. În opera sa Declinul Occidentului a prevăzut declinul civilizaţiei occidentale (către anul 2000), deoarece este exagerat de raţionalistă.

Aşa se întâmplă cu cel ce… nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu (Luca 12, 21)
Pentru a depăşi această situaţie soluţia o arată mai ales Iisus Hristos. Avem nevoie să ne îmbogăţim în Dumnezeu. Curentul Isihast a demonstrat (şi mai demonstrează încă) puterea rugăciunii în acest sens. Cel ce se roagă neîncetat îl vede pe Dumnezeu.
Sunt deosebit de bucuros că a început şi ştiinţa să ne descopere astfel de realităţi. Pe lângă filozofi mulţi cercetători au început să descopere nevoia de rugăciune a omului, printer aceştia se regăsesc un grup de cercetători ruşi, condus de Dr. Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuro-psiho-fiziologie din cadrul Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psiho-neurologică „Bekhterev” din St. Petersburg. Aceştia au descoperit „cea de-a patra stare funcţională a creierului”. Ea a fost numită starea de veghe „lentă” sau trezvia rugăciunii şi are o importanţă vitală pentru orice persoană.
Cercetările au arătat că rugăciunea (prin efectele ei) poate fi văzută. Descoperirea a fost făcută atunci când în laboratorul de neuro- şi psiho-fiziologie se cerceta starea omului în timpul rugăciunii. Rezultatele înregistrărilor au fost minunate. O imagine deosebit de uimitoare a oferit-o înregistrarea electroencefalogramei (EEG) pentru unii dintre oamenii care se rugau mult mai intens. La acesta s-a observat scăderea treptată a impulsurilor (undelor) biologice ale creierului până ce, în final, au rămas doar impulsurile delta, care sunt cele mai lente (cu o frecvenţă de 2-4 Hz). La un adult o astfel de stare a creierului se instalează doar în timpul aşa-numitului somn lent, iar în timpul stării de veghe doar la nou-născuţii în vârstă de trei-patru luni. Undele biologice care au rămas aveau o oscilaţie atât de mică, încât practic se apropiau de o linie dreaptă. Înregistrarea EEG a acestui rugător indica deconcentrarea totală a scoarţei cerebrale, cu toate că el era conştient! După ce a încheiat rugăciunea, ritmul impulsurilor electrice ale scoarţei sale cerebrale a revenit la normal.
Starea de rugăciune este, aşadar, asemănătoare cu starea nou-născutului. Pe măsură ce persoana creşte, senzaţia de siguranţă specifică nou-născutului dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, după cum au dovedit cercetările. Cea mai importantă concluzie a fost că cea de a patra stare a creierului este la fel de necesară omului, ca şi celelalte trei. Lipsa oricăreia dintre cele patru stări perturbă dezvoltarea armonioasă a omului, duce la boală şi degradare.
Când în viaţa omului nu există cea de-a patra stare fiziologică a creierului, necesară acestuia, adică nu există rugăciune, atunci apar procese negative serioase.