Adevăr sau minciună?

Într-o frumoasă poveste evreiască se spune că adevărul şi minciuna s-au întâlnit într-o dimineaţă pe malul unui lac.
Bună dimineaţa! spuse minciuna. Adevărul se uită în jurul său să vadă dacătotul este bine, dacă într-adevăr dimineaţa este bună şi după ce s-a convins i-a răspuns minciunii la salut.
- Ce vreme frumoasă este afară! a spus minciuna. Adevărul s-a uitat spre cerul  senin, a simţit adierea vântului şi după ce s-a convins că aşa este, a confirmat spusele minciunii.
Dup acest scurt dialog minciuna s-a dezbrăcat şi s-a aruncat în apa din lac, pentru a se scălda.
- Apa este foarte bună pentru scăldat. După ce adevărul a încercat apa şi s-a convins că aşa este, şi-a lăsat hainele pe mal şi a intrat în apă.
Minciuna a ieşit repede din apă, s-a îmbrăcat în hainele adevărului şi a plecat. Când a ieşit din apă, decât să se îmbrace în hainele minciunii adevărul a preferat să umble gol-goluţ prin lume.
De atunci, cei mai mulţi dintre oameni preferă să audă sau să spună o minciună îmbrăcată într-un adevăr fals decât adevărul gol-goluţ deoarece, spunem noi, „adevărul doare”. Însă minciunile spuse în mod repetat împovărează conştiinţa omului, iar adevărul rostit îl eliberează. „Adevărul vă va face liberi!”, ne spune Domnul Hristos, iar noi înşine ştim că „minciuna are picioare scurte” şi că „adevărul iese întotdeauna la iveală”.